30 Aprilie, o zi obişnuită pentru alţii, o zi deosebită pentru noi

Ne dorim ca povestea lui Robert să fie cunoscută de către un număr cât mai mare de persoane şi, de aceea, ce ar putea fi mai sugestiv decât un video din care să înţelegem cu toţii cum este viaţa sa? Astfel, echipa EnjoyLife, Fundaţia Star of Hope şi familia Atasiei au petrecut o după-amiază frumoasă împreună, ce a fost surprinsă de către o cameră de filmat.

Am povestit, am râs, ne-am plimbat, am savurat câte o îngheţată şi astfel ne-am cunoscut mai bine. Astăzi, l-am văzut pe Robert cuprins de emoţie, uneori vesel, alteori trist. Am reuşit să surprindem diferenţa dintre el şi restul copiilor din parc. Am înţeles ce înseamnă să te bucuri de faptul că poţi auzi, dar am văzut şi supărarea unui copil ce este marginalizat. Da, din păcate lui Robert îi este imposibil să socializeze, el nu reuşeşte să perceapă jocul copiilor, iar lucrul acesta l-ar putea afecta pe viitor.

  Tu, care citeşti aceste rânduri, sigur îţi mai aminteşti şi acum cu apăsare un moment în care nu ai fost acceptat într-un joc al copilăriei. Meditează şi conştientizează ce simte Robert zi de zi şi ce va trăi în viitor dacă noi, cei din jurul său, nu i-am întinde o mână de ajutor.

Dar, preferăm să nu dezvăluim toate trăirile noastre de astăzi şi să lăsăm imaginile să vorbească de la sine.

Continuaţi să vizitaţi blogul nostru, pentru că, în curând vom publica materialul video în care veți putea vedea cum ne-am petrecut ziua.

Ce este hipoacuzia?

Auzul reprezintă un simţ important pentru noi oamenii deoarece, ne oferă şansa de a recepţiona şi interpreta sunete. Cei mai mulţi dintre noi ne bucurăm de acest dar preţios. Însă, există şi un număr mare de persoane, printre care şi Robert Atasiei, care datorită lipsei acestui simţ se confruntă cu dificultăţi de înţelegere a celor din jur, de învăţare, de citire. Mai mult decât atât, cei care nu aud întâmpină de multe ori probleme de relaţionare şi ce e mai trist, nu pot simţi fiorii ce ne sunt oferiţi de totalitatea sunetelor acestei lumi.

       
Pentru că ne dorim să ştim mai multe detalii asupra bolii lui Robert şi asupra a ceea ce el simte în aceste momente vom detalia în continuare unele informaţii asupra hipoacuziei. Această afecţiune se manifestă de fapt prin diminuarea auzului, iar atunci când acest simţ se pierde în totalitate vorbim despre surditate.

Tipuri de hipoacuzie

· Hipoacuzia de transmisie se manifestă printr-o presiune puternică în urechi şi determină incapacitatea de a percepe sunetele slabe. Această afecţiune se poate datora acumulării de ceară, infecţiilor şi chiar prezenţei unor corpuri străine şi se poate elimina prin tratament medical sau prin operaţie.

· Hipoacuzia neurosenzorială sau de percepţie este o afecţiune mai gravă deoarece împiedică persoana afectată să înţeleagă discuţiile din imediata sa apropiere. În plus, aceasta este principala cauză a surdităţii. Aceasta poate avea diverse cauze printre care: infecţiile postnatale, unele antibiotice, substanţele ototoxice, traumele craniene, dar pot fi şi cauze genetice. Deşi este o afecţiune gravă cu un impact puternic asupra persoanei în cauză, consecinţele hipoacuziei neurosenzoriale pot fi eliminate printr-o proteză auditivă.

·  Hipoacuzia mixtă prezintă o îmbinare a trăsăturilor celor două tipuri de afecţiuni analizate mai sus.

Diagnosticul acestei boli se bazează pe un examen complex al urechii, iar gradul pierderii auzului se stabileşte prin intermediul audiometriei tonale. Astfel, se poate stabili dacă hipoacuzia este uşoară, moderată, severă sau profundă. Dacă vorbim despre copii, orice tip de hipoacuzie reprezintă o problemă importantă deoarece, din păcate îngreunează comunicarea, dezvoltarea limbajului, precum şi integrarea socială.

Prevenirea hipoacuziei

· Principala măsură pe care am putea să o luăm cu toţii pentru a preveni hipoacuzia este aceea de a evita să ne expunem unor zgomote puternice. Există situaţii în care locul de muncă ne supune unui astfel de risc şi tocmai de aceea ar trebui să purtăm dopuri de urechi sau căşti fonoprotectoare.

· Vaccinarea copiilor este o măsură importantă în prevenirea hipoacuziei, deoarece reduce riscul de boli infecţioase ce pot determina pierderea funcţiei auditive.

· Trebuie evitate infecţiile urechii, iar dacă acest lucru nu este posibil, tratarea lor este urgentă.

· În plus, pentru a preveni această afecţiune ar fi indicată eliminarea consumului unor substanţe nocive precum tutunul şi alcoolul. De asemenea, şi consumul de medicamente, cu precădere a unor antibiotice, trebuie atent analizat.

În ceea ce îl priveşte pe Robert Atasiei, nu sunt cunoscute cauzele bolii sale. Însă, diagnosticul său fiind de hipoacuzie neurosenzorială bilaterală moderată ştim că pentru a se bucura de toate sunetele pe care noi le auzim la orice pas este nevoie de două aparate auditive. De aceea, ce împlinire mai mare am putea avea, decât să auzim din gura lui: Da, aud!

Dăruind vei dobândi

Era ora 7.45 marți dimineața 25 martie 2013. Da, exact, aceasta era ora. M-am trezit buimacită, pentru că  în mod normal nu mă trezeam așa devreme, deși lungul șir de ritualuri matinale mi-au dat șansa să mă dezmeticesc din amorțeala ce mă cuprinsese. Iar momentul favorit era, desigur, cafeaua de dimineață. Imi puneam în gând planul de bătaie, începusem deja să mă gândesc cum se va defășura întâlnirea din acea zi, de la ora 10 la fundație, cu copilul și părinții acestuia. Îmi închipuiam că se vor pune multe detalii la punct cu privire la eveniment. Vedeam totul în alb și negru și...cam atat. Nu îmi închipuiam că ceva m-ar putea „mișca”.

Am pornit grabită prin ninsoarea furioasă de afară, încă încăpățânată să lase locul primăverii. Fulgi mari îmi acopereau pleoapele și se topeau apoi lin, lasându-mi starea aceea pe care probabil toate fetele o au: „Oare când se încălzește odată?” Dar cum s-ar spune pentru noi, studenții... noroc de transportul în comun.

La ora 10 am ajuns, în sfarșit, la fundația Star of Hope din cartierul Bularga, iar când am intrat pe ușă se auzeau deja râsete și glume de bună dispoziție. Eu , încă buimacită de somn și de frig, m-am așezat pe un scaun lângă colegii mei din echipa EnjoyLife. Abia ce m-am acomodat, au și început discuțiile. Doamna Aurora, directoarea fundației, a fost destul de amabilă încât să ne prezinte un filmuleț despre cum a luat ființă acest centru,,care, recunosc, ne-a făcut pe toți să avem lacrimi în ochi la un moment dat.

Dincolo de acest aspect, cel mai frumos moment a fost, pentru mine, atunci când l-am cunoscut pe Robert. Un copil cald, modest și poate extrem de timid ce se înroșea de fiecare dată când cineva voia să îi vorbească. Se uita adesea la noi cu ochii goi și neînțelegători. Copiii mă copleșesc, cu atât mai mult cu cât  ei sunt un dar de la Dumnezeu. Nu-mi imaginez cum e sa nu poți auzi, dar mi-a fost de ajuns să văd privirea caldă a lui Robert pentru a înţelege de ce, dincolo de toată organizarea, toată forfota care se crează în jurul evenimentului, e necesar mai presus de toate să intelegi că trebuie sa fii OM.

Optimiști și încrezători, parinții lui Robert și-au deschis sufletul către noi. „Nu este ușor să știi că al tău copil este bolnav, însă când am aflat că Robert are o problemă nu m-am dezamăgit, ci am zis ca voi face tot ce trebuie pentru a-l ajuta!” a spus mama, determinată, în timpul discuțiilor. 

Parintele Nicolae Steinhardt spunea, odată, în felul următor: „dăruind vei dobândi”. Poate că așa este. Poate că, înainte de a ne apuca de un lucru, e bine sa înțelegem că dincolo de zidurile facultății sunt copii care au nevoie de un sprijin sau de un ajutor. Poate că ar fi timpul să dăruim și noi ceva în schimb ... Am plecat cu toții emoționați de la acea întâlnire, deși nu mă așteptam. Ne-am promis unul altuia că de fiecare dată când ne va fi greu ne vom gândi la Robert și vom face tot posibilul pentru a-l ajuta până la capăt. Știu că ne vom ține de cuvânt. E ceea ce ne motivează pentru a „dobândi” șansa la o viață normală pentru Robert.